Archive for  iunie 2011

Home / iunie 2011
8 Posts
Who’s Gonna Save My Soul

No comment

Gnarls Barkley – Who’s Gonna Save My Soul from Chris Milk on Vimeo.

Got some bad news this morning
Which in turn made my day
Well this someone spoke I listened
All of a sudden had less and less to say
Ohh, how could this be?
All this time I’ve lived vicariously

Who’s gonna save my soul now?
Who’s gonna save my soul now?
How will my story ever be told now?
How will my story be told now?

Made me feel like somebody
Like somebody else
And although he was imitated often
Still felt like I was being myself
Is it a shame that someone else’s song
Is totally and completely depended on?

Who’s gonna save my soul now?
Who’s gonna save my soul now?
I wonder if I’ll live to grow old now
Getting high ‘cause I feel so low down

And maybe it’s a little selfish
All I have is the memory
And I never stop to wonder
Was it possible you were hurting worse than me?
Still my hunger turns to greed
‘Cause what about what I need?

Ohhh
Who’s gonna save my soul now?
Tell me who’s gonna save my soul now?
Ohh, I know I’m out of control now
Tired enough to lay my own soul down

Songwriters
CALLAWAY, THOMAS / BURTON, BRIAN JOSEPH / DE MASI, FRANCESCO

Published by
Lyrics © Warner/Chappell Music, Inc., CHRYSALIS MUSIC GROUP

Read more: Gnarls Barkley – Who’s Gonna Save My Soul Lyrics | MetroLyrics

Indragostit de o femeie maritata

     Ideal ar fi să-ţi vezi de treabă! Însă, bineânţeles că nu vei putea.îndrăgostit-de-o-femeie-măritată-Telcian.ro-

     O întâlneşti. Nu contează cum, nu contează unde. Hazardul, cu ochiul său de diavol pus pe şotii. O priveşti. Te priveşte. Tatonări, jocuri, mister. Repetiţii de preludiu la nesfârşit. Se gândeşte, poate pentru prima dată în viaţă, la cotidianul ei lipsit de provocări. Şi, uşor-uşor, gesturile tale stângace dar emoţionant de pline o răsfaţă şi-o îndeamnă să arunce cât colo vrafuri de prejudecăţi prăfuite. Începe să se-ntrebe tot mai des: „şi ce-ar fi dac-ar fi?”…
Culmea, într-un final, ea va fi cea care vine în întâmpinarea „concretului” dintre voi! Inevitabilul se produce. Amândoi răvăşiţi, ea trăind revelaţii, aflând ce n-a reuşit să afle vreodată lângă bărbatul căruia îi poartă numele, speriată dar dezlănţuită aşa cum nu se credea în stare, tu, îndrăgostit până peste urechi.
Tu ştii cine eşti. Acasă te-aşteaptă… nimeni! Iţi doreşti şi visezi că de-aici încolo în fiecare zi te va aştepta EA! Viaţa ei însă o aşteaptă privind-o pieziş cu ochi de soţ şi copil. Ea e “mamăăăă” şi „nevastăăăă”,  un cortegiu de obligaţii şi formalităţi! Oftează, te priveşte adânc, îţi mângâie obrajii cu un gest dureros şi fugar. E dimineaţă.

 – Trezeşte-te dragul meu, o să plângi un pic, dar e musai să te trezeşti!

     Bine! Ai înţeles şi tu, ai convins-o şi pe ea că te încrâncenezi să rămai! Nu contează cât vei aştepta, nu contează de câte ori vei traversa iadul desculţ, tu o alegi pe ea, tu ştii că o vrei indiferent dacă şi când va veni definitiv lângă tine.
Te blindezi cu răbdare şi forţă cât pentru o luptă de o mie de ani. Doamna vieţii tale merită sacrificii şi aşteptare. O iubeşti dincolo de tine, viaţa şi-ar pierde sensul fără ea.
Visezi cum ea, copleşită de dovezile tale de dragoste, va veni într-o bună zi şi nici o dimineaţă din lumea asta nu ţi-o va mai lua. Sigur, speranţa moare ultima.
La fel de sigur, poate că şi ea, în sinea ei, ruptă de realitatea care uneori înghite totul nemilos, îşi imaginează că la un moment dat va avea acel curaj nebun. I-ai devenit iubit, prieten, confident, suport moral în orice, e dependentă de amalgamul ăsta ce i-l aşezi la picioare cu tot cu inimă ghemotoc. Simte că nimeni, niciodată, nu a mai iubit-o aşa.
Poate că un timp îţi va fi bine. Proiecţia unei existenţe alături de ea e motor suficient de puternic cât să treci peste multele nopţi de insomnie, peste bănuielile şi geloziile care-ţi încolţesc ca un vierme în sufletul de bărbat îndrăgostit şi care nu vrea să-şi împartă cu nimeni „obiectul” pasiunii. Nu e noapte în care să nu te cutremure gândul că poate el o atinge, că poate ea se lasă convinsă şi te uită preţ de-o clipă. Şi aici vine vestea proastă! Lucrurile astea de obicei se cam întâmplă. Fiindcă dincolo de ceea ce vezi, ştii, ţi se spune sau nu ţi se spune, doamna ta rămâne, dureros, şi doamna soţului ei. Iubirea voastră se transformă în timp, ca şi când ar fi hrănită cu o otravă lentă, într-un chin continuu pentru amândoi. Ea se simte din ce în ce mai sufocată de viaţa duplicitară, tu sucombi în suspiciuni şi coşmaruri numai de tine ştiute. Extazul e pe ducă, urăm bun venit agoniei!
Dar, desigur, se poate ca femeia pe care tu o iubeşti să-şi asume cândva curajul de a veni cu totul către tine.

Mai rar însă!

Si iaraşi repet, dragul meu, trezeşte-te, o să plângi un pic dar e musai să te trezeşti!

Interes vs altruism

   Interes vs. Altruism sau Altruism = Interes ?

     Se întâmplă de multe ori să dezaprobăm vehement comportamentul unor semeni de-ai noştrii, deoarece analizându-i moral îi găsim vinovaţi de interes personal. Acesti oameni meschini îi tratăm cu desconsideraţie deoarece nu sunt ca noi, nu se ghidează după aceleaşi principii morale, iar când noi suferim de „fair play” şi respectăm regulile jocului, ne pun în umbra lor fiind în stare de orice pentru a ajunge acolo unde îşi doresc.

Putem spune că avem toate şansele să ajungem în rai, nu-i aşa? Eu zic să ne mai gândim odată, să nu ne pripim, s-ar putea să nu fim atâta de diferiţi vis-a-vis de persoanele pe care le condamnăm.

Interes-vs.-Altruism-Telcia.ro-     Noi oamenii suntem destul de diversificaţi. Omenirea este o plajă de caractere formate datorită dezvoltarii individuale în funcţie de modul nostru de percepţie unic, după anumite dogme şi idei pe care le alegem din ceea ce ni se pune la dispoziţie  în decursul întregii vieţi . Unele învăţături sau comportamente le preluăm fără să vrem deoarece avem înclinaţie spre ele. Altele ne sunt dictate de obişnuinţe, învăţături sau impuse de tot ceea ce reprezintă într-un cuvânt „legea”. În altă ordine de idei, suntem ceea ce am învăţat să fim, ceea ce am ales şi am crezut noi că e bine pentru noi şi ceea ce ne face să ne simţim bine.

Când facem lucruri din obligaţie sau care nu simţim că vrem să le facem, ne simţim rău, iar când facem ceva ce ne dorim să facem, ne simţim bine. Până la urmă la asta se rezumă totul, interesul fiecaruia este să se simtă bine şi împăcat cu propria persoană, să facă în aşa fel încât să-şi satisfacă nevoia de bine. Aşadar nu are cum să ne facă pe noi să ne simţim bine şi să ne dorim să facem un lucru care nu ne aduce nouă în primul rând satisfacţie şi împlinire. Totul ţine de interpretarea noastră despre ceea ce înseamnă rău sau bine şi transpunerea acesteia în folosul nostru personal. Cu alte cuvinte ceea ce alegem este în interesul nostru de fiecare dată, indiferent dacă facem bine sau rău (după percepţia majoritaţii). Ceea ce ne afectează cu adevărat este percepţia personală sau rezultatul a ceea ce am făcut. În unele cazuri reuşim să fim convinşi că am făcut ceva greşit şi atunci revenim asupra propriei percepţii şi o revizuim, insă acesta este un caz aparte. Noi alegem sa fim răi sau buni aşa cum alţii aleg să fie buni sau răi şi alegerea asta o facem doar din interesul de a ne simţi bine. Binele este ceva relativ. Chiar şi cel care alege să işi facă rău, o face pentru a se simţi bine într-un sens anume, ghidat fiind de propriul interes.

     În concluzie, fiecare este condus de propria nevoie de satisfacţie, aceasta fiind diferită de la individ la individ, unii se simt bine în postura de a da, alţii în postura de a lua. Percepţia de altruism este greşit interpretată am putea spune, deoarece în acest caz putem afirma că este vorba despre acelaşi lucru şi anume interes. Slujim fiecare propriei nevoi şi simţiri. Şi atâta timp cât se păstrează un echilibru între bine şi rău putem să zicem că legea aceasta este bună.

Speranta la distanta

 

Speranţă la distanţă

Speranţă la distanţă

Muribund de dragoste şi dor
stau singur în acest imens decor,
şi mă gândesc departe…

Departe sunt şi despărţit de partea
ce de departe sper că speră la un întreg cu mine,
şi-un gând mă face să mă întreb dacă-s întreg la minte
că mă gândesc şi sper atâta de departe…

şi totuşi… mă gândesc şi sper…
la partea ce m-ar face un întreg.

Uneori nu mai ai putere când îţi doreşti, ceri şi nu primeşti decât dreptul să speri… iar speranţa unde te poate duce când nu te poţi ancora în ceva palpabil?

Veni-va vremea

veni-va-vremea-Telcian.ro-

Veni-va vremea

Am fost plecat la mănăstire
Să-mi fac o cruce, să mă rog,
Dar Doamne Tu erai plecat de-acolo
Şi totul îmi părea un simplu loc.

Erau doar oameni, simpli muritori
Ce-şi fac prezenţa după-a-lor părere,
Că îşi salveză sufletul nemuritor,
Şi-apoi se-adună la o bere.

Găsit-am oameni vechi şi obosiţi,
secătuiţi de viaţă.
Ce se gândesc la rostul lor,
la ceea ce urmează.

Împovăraţi de ani şi de nevoi
s-agaţă de-o speranţă,
stau amorţiţi aicea printre noi
nădăjduind la viaţa de apoi.

Şi am văzut şi oameni noi
ce n-au nici griji şi nici nevoi,
Ce pun viaţa de apoi la locul ei,
pe locul doi.

Nu au motive, nici regret
cât inima le bate-n piept
pentru ceva ce e concret,
şi li se pare că-i perfect.

Veni-va vremea de apoi
Şi rândul lor să-nbătrânească,
Şi pentru toate ce-au facut
Veni-va vremea să plătească.