Un gând bun Brutus, prietene…

Un gând bun Brutus,

prietene adu-ți aminte…

Nu pune nimeni botul la 69 cu cel ce se prostsituează, înțelegi asta doar dacă ești pe fază.
Când ești un nul, ești martorul lu’ Nimănui, băgând un cui meditează la ceea ce-ți spui.
Sintagma „mă fac frate și cu dracu până trec puntea”, într-adevăr te-ajută fără echivoc,
să-ți găsești ac de cojoc, jucând murdar cu dracu-n joc.
Și-ajungi mai sus doar ca să ai de unde să cazi mai târziu,
acum ca-ți amintesc asta, îți zici: „bă da io asta o știu!”
Ești mult mai periculos și mult mai curvă, încerci pervers să mă ademenești…
îmi sari la gât cu binecunoscutu-ți stil „hau-hau, bau-bau” în luptă.
Nu-ți doresc răul, poți să mă crezi… din contră, îți doresc ce-ți dorești
să ai parte de tot binele și să-ți iei/dai banu’ pentru fiecare vorbă.

Brutus-prietene-lup-oaie

Prostituiază-te prietene, dar dacă tot o faci, măcar fă-o din/cu plăcere, sau dacă o faci pentru bani, vinde-te scump. Nu te vinde pe caiet. Promisiunea nu este altceva decât momeala omului care ți-a dovedit până în acel moment că nu poți să te încrezi în el. Niciodată nu o face pe promisiuni și câteva beri băute cu stăpânii tăi în momentele în care consideră ei că pot și este în interesul lor să te accepte la masă. Nu tu ești important pentru ei, ei sunt importanți pentru tine când te invită să le ciugulești firimiturile de la coltul gurii, ca să te simți și tu important. Credulule, nu ești cu nimic mai presus pentru ei decât patrupedul maidanez care dă târcoale și se gudură pe la picioarele lor, privindu-i cu ochi mari de cerșetor milog, ca să primească și el un rest. Dă-i cezarului ce-i al cezarului… dar nu-i da tu ce nu-i al tău din exces de zel, cu atitudine servilă când știi că ai slujit la doi stăpâni simultan.  Știu, da, ai dreptate, ce să faci? …tu nu ai putea să fii la fel ca mine, tu în locul meu ai fi ca tine. Ți-ai vedea de treaba ta și interesele proprii. Ce ironie… parcă mă admirai acum o vreme, sau cel puțin prietene încercai să pari un recunoscător neputincios, care în aparență iți făceai și griji pentru mine… aparență care probabil voia să acopere dualismul tău și coloana-ți diformă de la plecăciunile făcute pe la spatele meu în fața celor pe care îi huleai și de care te arătai indignat în fața mea.

„Poți să faci un teanc de bani dacă scoți bine o vorbă.
……………………………………………………………………
Frate, fiecare face ce știe cu gura!”

La Familia ft Uzzi – Vorbe

Prietene, sper din suflet când „o să cânte cocoșul de trei ori”, să plângi și să regreți și tu precum Sf. Petru când s-a lepădat de Iisus, atât. Nu pot să trec cu vederea și mă motivează să te dojenesc prietenește faptul că tu ești un hibrid, o amestecătură dintre tipologia lui Petru și Iuda.

Prietene, în cuvintele tale, urechea mea percepe izul luciferic. Sărutul epic cu care vrei să mă vinzi cu gândul la arginții pe care speri să îi numeri ipotetic la sfârșit, te dă de gol… îți pute gura. Da, ai mâncat căcat prieten drag. Sper să îți fie de bine și să nu îți fie rău. Ca să fac o glumă pe placul tău, în ideea că te-aș putea îndulci puțin, și ți-aș tăia din amăreală, pronunț îndemnul: „trebuie să facem bine ca să nu fie rău”, nu-i așa?

Pentru încheiere prietene, din iubire pentru tine, cel care mi-ai fost un pseudo-aproape, mai mult la greu decât la bine, și mă refer la greul și încercările tale, îți transmit învățătura Părintelui Arhimandrit Gavriil Stoica, care a fost și este de actualitate și care ne sfătuiește să nu acceptăm compromisurile. Prietene, nu accepta nici o clipă să fii frate și cu dracu’ până treci puntea apa, fii cu băgare de seamă că poți să mori pe punte în barca lui oricând. Nu rămâi frate cu dracu’ în vecii vecilor. Dracu’ te scuipă când nu te aștepți, ca pe o hoaspă rămasă prea mult între dinții lui mari și galbeni, ce și-i relevă în rânjetul caracteristic și înșelător. Stă scris că „în ce te va găsi moartea, în aceea vei fi”.

Lasă un răspuns