Un gând bun Brutus, prietene…

Un gând bun Brutus,

prietene adu-ți aminte…

Nu pune nimeni botul la 69 cu cel ce se prostsituează, înțelegi asta doar dacă ești pe fază.
Când ești un nul, ești martorul lu’ Nimănui, băgând un cui meditează la ceea ce-ți spui.
Sintagma „mă fac frate și cu dracu până trec puntea”, într-adevăr te-ajută fără echivoc,
să-ți găsești ac de cojoc, jucând murdar cu dracu-n joc.
Și-ajungi mai sus doar ca să ai de unde să cazi mai târziu,
acum ca-ți amintesc asta, îți zici: „bă da io asta o știu!”
Ești mult mai periculos și mult mai curvă, încerci pervers să mă ademenești…
îmi sari la gât cu binecunoscutu-ți stil „hau-hau, bau-bau” în luptă.
Nu-ți doresc răul, poți să mă crezi… din contră, îți doresc ce-ți dorești
să ai parte de tot binele și să-ți iei/dai banu’ pentru fiecare vorbă.

Brutus-prietene-lup-oaie

Prostituiază-te prietene, dar dacă tot o faci, măcar fă-o din/cu plăcere, sau dacă o faci pentru bani, vinde-te scump. Nu te vinde pe caiet. Promisiunea nu este altceva decât momeala omului care ți-a dovedit până în acel moment că nu poți să te încrezi în el. Niciodată nu o face pe promisiuni și câteva beri băute cu stăpânii tăi în momentele în care consideră ei că pot și este în interesul lor să te accepte la masă. Nu tu ești important pentru ei, ei sunt importanți pentru tine când te invită să le ciugulești firimiturile de la coltul gurii, ca să te simți și tu important. Credulule, nu ești cu nimic mai presus pentru ei decât patrupedul maidanez care dă târcoale și se gudură pe la picioarele lor, privindu-i cu ochi mari de cerșetor milog, ca să primească și el un rest. Dă-i cezarului ce-i al cezarului… dar nu-i da tu ce nu-i al tău din exces de zel, cu atitudine servilă când știi că ai slujit la doi stăpâni simultan.  Știu, da, ai dreptate, ce să faci? …tu nu ai putea să fii la fel ca mine, tu în locul meu ai fi ca tine. Ți-ai vedea de treaba ta și interesele proprii. Ce ironie… parcă mă admirai acum o vreme, sau cel puțin prietene încercai să pari un recunoscător neputincios, care în aparență iți făceai și griji pentru mine… aparență care probabil voia să acopere dualismul tău și coloana-ți diformă de la plecăciunile făcute pe la spatele meu în fața celor pe care îi huleai și de care te arătai indignat în fața mea.

„Poți să faci un teanc de bani dacă scoți bine o vorbă.
……………………………………………………………………
Frate, fiecare face ce știe cu gura!”

La Familia ft Uzzi – Vorbe

Prietene, sper din suflet când „o să cânte cocoșul de trei ori”, să plângi și să regreți și tu precum Sf. Petru când s-a lepădat de Iisus, atât. Nu pot să trec cu vederea și mă motivează să te dojenesc prietenește faptul că tu ești un hibrid, o amestecătură dintre tipologia lui Petru și Iuda.

Prietene, în cuvintele tale, urechea mea percepe izul luciferic. Sărutul epic cu care vrei să mă vinzi cu gândul la arginții pe care speri să îi numeri ipotetic la sfârșit, te dă de gol… îți pute gura. Da, ai mâncat căcat prieten drag. Sper să îți fie de bine și să nu îți fie rău. Ca să fac o glumă pe placul tău, în ideea că te-aș putea îndulci puțin, și ți-aș tăia din amăreală, pronunț îndemnul: „trebuie să facem bine ca să nu fie rău”, nu-i așa?

Pentru încheiere prietene, din iubire pentru tine, cel care mi-ai fost un pseudo-aproape, mai mult la greu decât la bine, și mă refer la greul și încercările tale, îți transmit învățătura Părintelui Arhimandrit Gavriil Stoica, care a fost și este de actualitate și care ne sfătuiește să nu acceptăm compromisurile. Prietene, nu accepta nici o clipă să fii frate și cu dracu’ până treci puntea apa, fii cu băgare de seamă că poți să mori pe punte în barca lui oricând. Nu rămâi frate cu dracu’ în vecii vecilor. Dracu’ te scuipă când nu te aștepți, ca pe o hoaspă rămasă prea mult între dinții lui mari și galbeni, ce și-i relevă în rânjetul caracteristic și înșelător. Stă scris că „în ce te va găsi moartea, în aceea vei fi”.

Dinu Mistrie – O viziune a sentimentelor

Dinu Mistrie,

Sentimentele și resentimentele sale

Dinu-Mistrie-o-viziune-a-sentimentelor-de-nichita-stanescu

     Geneza:

     Dinu a fost un copil cuminte. Nu a excelat la învăţătură, dar nici la boacăne ca alți copii, decât uneori şi involuntar. A fost un copil aparent normal, dar ciudăţel în sinea sa. Condus de o viziune a sentimentelor de care poate fi inculpat Amfion, constructorul, cu a lui cântec ce i-a remodelat sufletul, Dinu Mistrie, a fost marcat întreaga viaţă. El şi-a dorit să iubească, dar să iubească cu adevărat. Şi-a dorit o singură femeie în viaţa lui şi el să fie singurul în viaţa ei… cam neinspirat din start.

     Reîntâlnirea:

     Ploaie în luna lui Marte şi un cântec fără răspuns. Un cântec de om faşcinat de zâmbetul ei şi incredibil de surprins de indiferenţa pe care i-o arată revăzându-l după aproape un an. Un cântec plin de trăiri, un cântec clar de inimă, de care ea se arată dezinteresată acum, contrar la cum era înainte. Dezamăgit, Dinu se trezeşte plutind pe norii propriilor lui gânduri, sufocat de cerul care acum se află prea aproape de pieptul şi inima sa. Se chinuie cu întrebări la care caută răspunsuri. Optimist prinde curaj după ce propria imaginaţie îi arată ceea ce a vrut să vadă. El și ea. Atât și nimic mai mult decât dacă… dar îl alungă pe „dacă” cât colo și se ridică hotărât să ia atitudine. 20 de ani, vârsta de aur a dragostei lui Dinu Mistrie, vremea în care precum o leoaică tânără, iubirea, l-a înşfăcat de piept și l-a făcut să țipe plin de emoţie și euforie: Sunt un om viu!

     Îmbrăţişarea:

     Sfârșit de anotimp, soarele se încălzeşte pregătindu-se de vară. E ziua în care e totul sau nimic. Reîntoarcerea ei acasă şi momentul întâlnirii, parcă e un joc „de-a sufletul„, ce-l simţi ca o mişcare în sus şi-n jos. Dinu, vrăjit de ea se apropie precum Perseus spre Andromeda (dar mai puţin încrezător în el) şi fâstâcindu-se plin de emoţie, îi propune ceea ce-şi doreau şi amânau de atâta timp amândoi. Nu, nu era momentul ideal, el era pe picior de plecare și poate că asta l-a făcut să reacționeze, asta și faptul că era ziua ei, o zi pe care au făcut-o ziua lor. Poetul și dragostea au început dansul. Chiar dacă fizic îi despart câțiva zeci de kilometri pentru 3 zile, din acea clipă, totul o să aibă o lungă continuitate. Viața mea se iluminează iși spune Dinu, și culcat cu capul pe geamul autobusului, mângâiat de razele soarelui pregătit de apus, începe să viseze… O oră fericită.

     Epilog la lumea veche:

     Se trezise, nu trecuseră decât câțiva ani. Simți un fior rece pe șira spinării, care l-a făcut să tresară. Lauda omului care-și dăduse atâta importanță și care era plin de încredere s-a destrămat precum un șirag de mărgele. Totul a fost întocmai cum lumea din jur cobise și poeții îl prevestise. Dinu Mistrie a murit. Trăiască Dinu Mistrie!
La-nceputul serilor de la sfârșit, cu o ușoară nostalgie și emoție de toamnă, Dinu își trasa un nou sens vieții, unul în care ea nu se mai regăsea pentru că nu o mai căuta.
Mi-amintesc cu uimire își spuse Dinu, am avut un vis…
Visul unei nopți de iarnă

Hai să vorbim despre curve.

Hai să vorbim despre curve.

Hai să vorbim despre curve, să ne confesăm.

Subiect despre și nu numai pentru bărbați.

     De ce să ne mai ascundem? Toti avem câte o slăbiciune și o părere de exprimat vis-a-vis de acest subiect. Unii o facem mai direct, altii mai rezervați și cealaltă categorie dintre noi, aceia care nu recunosc. Toate acestea în funcție de situație. Dacă ar fi momentul adevărului, un moment de sinceritate exagerată, fără să avem motive de a divaga în ideea de a ne proteja de teama reacțiilor celor ce ne cunosc, ce ați zice despre ele? Sunt ele nebunele bune, sunt ele un rău necesar și cum ne-ar fi viața în lipsa lor?

     Din cele mai vechi timpuri și pâna în zilele noastre, curvele au avut și au locul și rolul lor printre noi. Ne-am folosit de ele și ele s-au folosit de noi. Am trăit în simbioză, am făcut troc de nevoi. Totul este firesc, chiar bărbătesc când nefirescul stă ascuns de lumină. Ele-și primesc plata și titulatura ca bonus de recunoaștere a meritelor și statutului lor, iar noi rămânem bărbații predispuși la cădere și înțeleși de ele.

     Da, femeile care-s femei trebuie să o dovedească, și ce dovadă mai bună ar fi din partea unei femei decât aceea de a-și înțelege și ierta bărbatul sortit păcatului de blestemul genei din ADN. Cele care nu tolerează această slăbiciune unui bărbat, pot fi asemănate cu ateii ce sfidează cerul și orice-i sfânt acolo sus și aici pe pământ.

Câți nu ne-au spus că toate doamnele sunt curve, câți n-au crezut că a lor nu e?
Și cine poate acuma să ne spuie, care-s mai multe din cele două tabere?
Vrednici am fi de le-am numi pe toate, care-au avut măcar o dragoste,
și s-au iubit nebunele cât șapte ce au făcut din asta o afacere.
Cu toți avem nevoie de o curvă-n viață, sunt unii care au nevoie de mai mult,
nu știu cu una să se-mpace și nici n-au pace, mizând pe al femeii lor indult.

     Am simțul proprietății ca tot omu’ și mai mult respect de sine decât majoritatea, posibil din cauza genei mele atipice din ADN. Dacă vorbim despre curve, pentru că așa am convenit să mă adresez femeilor, dat fiind că sunt bărbat și toți bărbații suntem la fel (niște porci)… prefer să am curva mea personală. Și cum sunt pretențios din fire categoric trebuie să fie o curvă specială, care mă stimulează în mai multe privințe decât strict sexual. De curva mea mă simt îndragostit, o iubesc și mă iubește. O să fie mereu dorită de mulți bărbați, dar o să rămână o dorință neîmplinită pentru toți. Curva mea este doamna mea și eu îi aparțin doar ei. Da domnilor, sunt curve neprețuie și una dintre ele este a mea, și știți ceva? Nici n-am momit-o cu averea mea, pentru că n-am așa ceva. 🙂

     Ați fi crezut că totul e mai complicat, dar nu este. La asta se rezumă totul. Avem nevoie de curve și ele au nevoie de noi. Le idolatrizăm când se oferă, apoi le servim cu ce a mai rămas din noi. Un bărbat are dreptul să fie înțeles și acceptat așa cum este, doar se pretează la o curvă, nu-i așa?

     Părerea me’, io numa’ zâc…

Caut de lucru part-time, ofer seriozitate.

Tânăr, în căutarea unui job part-time, îmi ofer serviciile.

      Se ştie că dintotdeauna au existat pupincurişti înnăscuţi, oameni pe care instinctul, interesul și ambiția cu orice preț îi ajută să se afirme, poziţionându-se mereu în posturi cheie. Credeţi sau nu, după ce îşi ating scopul în viaţă, și ajung realizați material sau ca și statut, simt o neliniște care-i ravășește în interior… o nostalgie am putea-o numi. Încep să intre în depresii și nu-și mai găsesc locul asemeni pensionarilor ce se retrag din câmpul muncii… la bloc. Între patru pereţi, fără o activitate, fără un motiv care să-i ţină în joc… se sting repede. Este dureros să tânjeşti după ceva o viaţă întreagă, numărând anii, lunile, saptamanile și în cele din urmă zilele apoi… apoi odată cu speranţa împlinită nu mai ai pentru ce să lupți… să trăieşti.

     Tot aşa pupincuriştii noștrii, că toți avem măcar unul de-a lungul vieții noastre, ajung ceea ce nu sunt făcuţi să fie şi nu se mai regăsesc. Culoarea maronie de pe nasul lor se estompează treptat, iar la sfârșit… sfârșitul. Ei au fost zămisliţi cu rolul de a pupa nu a fi pupaţi. Este la fel cum ai pune un cal de curse să tragă la căruță sau invers. Fiecare are rolul lui în sistem, fără de care sistemul nu ar merge așa.

PUBLICITATE

Guma pupincuristilor de succes, JOB Part-Time     Sunt nenumărate cursuri de reorientare și perfecționare profesională în multe domenii, însă nimeni nu s-a gândit până acum la un proiect legat de această specialitate, cea de pupincurist. Cineva dintre aceștia ar putea scrie o carte de gen. Hai să fim serioși, nu toți reușim să ne aplecăm. Unii suntem mai rigizi și de aceea avem de pierdut în viață, și rămânem cu demnitatea care nu ne ajută unde banul face legea, adică exact aici în societate. Bănuiesc că unii ar vrea să se aplece și nu știu cum. Aceasta ar fi o opțiune pentru unii pupincuristi de succes, în căutarea unei ocupații care să le aducă satisfacție și reamintirea momentelor lor de debut, creștere în ochii șefilor, „gustul succesului”…

     Pentru cei care sunt egoiști și nu-i încântă deloc ideea de a-și ajuta semenii nepricepuți, instruindu-i, considerând că munca lor nu merită să fie împartășită altora, sunt și alte soluții; Unul dintre aceştia, destul de inspirat încât să o caute aici în timp util, se poate considera norocos. Pentru acesta îmi pun serviciile la dispoziția lui. O vorbă semi-românească spune că cine nu are ass to kiss, să-și cumpere.  Aștept seriozitate.