Interes vs. Altruism sau Altruism = Interes ?
Se întâmplă de multe ori să dezaprobăm vehement comportamentul unor semeni de-ai noştrii, deoarece analizându-i moral îi găsim vinovaţi de interes personal. Acesti oameni meschini îi tratăm cu desconsideraţie deoarece nu sunt ca noi, nu se ghidează după aceleaşi principii morale, iar când noi suferim de „fair play” şi respectăm regulile jocului, ne pun în umbra lor fiind în stare de orice pentru a ajunge acolo unde îşi doresc.
Putem spune că avem toate şansele să ajungem în rai, nu-i aşa? Eu zic să ne mai gândim odată, să nu ne pripim, s-ar putea să nu fim atâta de diferiţi vis-a-vis de persoanele pe care le condamnăm.
Noi oamenii suntem destul de diversificaţi. Omenirea este o plajă de caractere formate datorită dezvoltarii individuale în funcţie de modul nostru de percepţie unic, după anumite dogme şi idei pe care le alegem din ceea ce ni se pune la dispoziţie în decursul întregii vieţi . Unele învăţături sau comportamente le preluăm fără să vrem deoarece avem înclinaţie spre ele. Altele ne sunt dictate de obişnuinţe, învăţături sau impuse de tot ceea ce reprezintă într-un cuvânt „legea”. În altă ordine de idei, suntem ceea ce am învăţat să fim, ceea ce am ales şi am crezut noi că e bine pentru noi şi ceea ce ne face să ne simţim bine.
Când facem lucruri din obligaţie sau care nu simţim că vrem să le facem, ne simţim rău, iar când facem ceva ce ne dorim să facem, ne simţim bine. Până la urmă la asta se rezumă totul, interesul fiecaruia este să se simtă bine şi împăcat cu propria persoană, să facă în aşa fel încât să-şi satisfacă nevoia de bine. Aşadar nu are cum să ne facă pe noi să ne simţim bine şi să ne dorim să facem un lucru care nu ne aduce nouă în primul rând satisfacţie şi împlinire. Totul ţine de interpretarea noastră despre ceea ce înseamnă rău sau bine şi transpunerea acesteia în folosul nostru personal. Cu alte cuvinte ceea ce alegem este în interesul nostru de fiecare dată, indiferent dacă facem bine sau rău (după percepţia majoritaţii). Ceea ce ne afectează cu adevărat este percepţia personală sau rezultatul a ceea ce am făcut. În unele cazuri reuşim să fim convinşi că am făcut ceva greşit şi atunci revenim asupra propriei percepţii şi o revizuim, insă acesta este un caz aparte. Noi alegem sa fim răi sau buni aşa cum alţii aleg să fie buni sau răi şi alegerea asta o facem doar din interesul de a ne simţi bine. Binele este ceva relativ. Chiar şi cel care alege să işi facă rău, o face pentru a se simţi bine într-un sens anume, ghidat fiind de propriul interes.
În concluzie, fiecare este condus de propria nevoie de satisfacţie, aceasta fiind diferită de la individ la individ, unii se simt bine în postura de a da, alţii în postura de a lua. Percepţia de altruism este greşit interpretată am putea spune, deoarece în acest caz putem afirma că este vorba despre acelaşi lucru şi anume interes. Slujim fiecare propriei nevoi şi simţiri. Şi atâta timp cât se păstrează un echilibru între bine şi rău putem să zicem că legea aceasta este bună.
