„Alegerile din 25 mai sunt mai mult decât o miză electorală, sunt momentul în care aveți puterea de a decide viitorul familiei dumneavoastră. E momentul sa scriem o istorie frumoasa pentru cei ce vin din urma!”
cu aceast îndemn încearcă să ne trezească sentimentul patriotic o preafrumoasă membră PSD, care de altfel eu zic că este mândră nu prin prisma faptului că este român(că) ci pentru că indiferent ce naţie ar fi ea, chiar este mândră… meritul ursitoarelor, a Mamei Natură, a mamei ei şi cine o mai fi vinovat de mândreţea ei. Pentru mine nu este cu nimic convingătoare nici ea, nici restul PSD-iştilor de sloganul ales pentru această campanie, şi anume „mândru că sunt român”. Ce motiv ar avea vre-un PSD-ist să fie mândru că este român? Vă spun eu că niciunul. Un român are de ce să fie mândru că este român când dă cuiva motive de a fi lăudat. Deocamdată românii ar trebui să fie mai rezervaţi în a se lăuda şi a se mândri cu cetăţenia lor atâta timp cât meritele lor fac ca laudele lor să se lase aşteptate în aşi face simţită prezenţa din partea unor terţe părţi neutre şi imparţiale. Oricare român care îşi urmăreşte strict interesul personal sau al organizaţiei din care face parte în detrimentul ţării şi al românilor nu are un motiv de bucurie că este român, poate doar satisfacţia că este bun în ceea ce face şi ce şi-a propus cu orice preţ.
Avem aşadar puţini oameni îndreptăţiţi să poarte un astfel de slogan pe piept. Oricât de mândrii (se citeste frumoşi) ar fi unii/unele, sau indiferent cât de buni ar fi la orice altceva pentru binele şi interesul personal şi care nu are legătură cu binele acestei naţii, acestora le-aş sugera să dea tricoul jos. 🙂
Am ajuns pe ultima sută de metrii a competiţiei dintre cei care râvnesc şi se zbat pentru un loc de europarlamentar şi care se încadrează în sintagma:
„-De ce eşti fan europarlament?
– Din seria politică… şi pentru că interese.”
Personajul PSD-ist feminin despre care pomeneam la început ne sugerează să stăm calmi şi să iubim PSD-ul. Ideea în sine este draguţă şi nu ar fi un mesaj care să mă revolte dacă nu ar contrazice regulii fericirii când iubeşti. Dragostea trebuie să fie reciprocă pentru a te simţi fericit şi împlinit, şi ideea de sacrificiu în caz contrar nu îşi are rostul dacă îţi pasă de tine.
Aşadar degeaba aş iubi chiar şi numai o părticică de PSD, şi anume pe domnişoara Bianca dacă ea nu ma iubeşte la rândul ei… n-am rezolvat nimic. Domnişoara Bianca nu oferă garanţii în îndemnul ei de a o iubi cum că nu o să profite de slăbiciunea mea în faţa ei. La fel nici întregul PSD sau oricare alt partid activ din România în prezent sau viitorul apropiat. Întreaga clasă politică şi toţi oamenii cu scaun la cap în România traiesc după principiul: „Profită de oportunităţile prezentului, căci te aşteaptă imprevizibilul viitorului.„ Si cei care ţin cont de asta sunt cei care l-au înţeles cu adevărat pe preşedintele ţării, domnul Traian Băsescu şi al lui îndemn, „Să trăiţi bine!„.
Groaznice lozincile astea. Sunt tot mai neinspirați și repetativi de la an la an în ultimii 25 de ani… fac referire la toți nu doar la dragii de PSD-işti. Din interes personal m-aş oferi să le scriu eu câteva să pună botul şi alţii nu doar minţile mediocre care nu realizează ca totul se repetă, nimic nu se schimbă nici măcar lozincile nu se reinventează. Părerea mea este ca celebra replică a lui Lăpuşneanu: „Proşti, dar mulţi!” reflectă esenţa absolută a sinergiei dintre sinonimele politică-stat şi pseudointeresul declarat faţă de gloata de prosti care poate fi exploatată la maxim… făcând uz de expresia „Timpul vindecă!” – Gânduri, sentimente, amintiri. Defapt românii sunt a dracu’ de uituci şi asta nu e o calitate cu care să se mândrească.
