Tu ai plecat, trecutul ramâne…
M-am consultat şi mi-am pus diagnostic,
Trec din normal spre patologic.
Îmi dau şi şanse, una la o mie
Să scap cu zile şi să mă fac bine.
Am fost operat pe viu, fără anestezie,
În capul meu e o adevărata erezie.
Mă gândesc des, da… mă gândesc la tine
Să nu-ndrăzneşti cumva să-mi zici că sunt bine!
Îmi permit un ultim lux, să fac pe poetul,
Să scriu un ultim vers, deşi nu-s adeptul.
Urăsc vorbele reci, vorbele goale
Rostite fără scop, doar la-ntâmplare.
În tot ce spui ar trebui să fie un sens,
Însă nimic din tot ce-ai zis eu n-am înteles.
Nu înteleg dacă-nţelegi ce vreau să-ţi spun,
Am ajuns să mă comport mai rău ca un nebun.
Ieri nici nu gândeam, deşi mă stresam,
C-am să tânjesc să te privesc de la geam.
Aştept în zadar, să văd dacă treci,
Serile-s lungi şi ploile reci…
Te văd tot la fel, dar cu altă iubire
Acum am ajuns de parcă-s un câine.
Tu mă alungi, dar eu te doresc,
Tu mă înjuri, eu tot te iubesc.
Tu te distrezi, m-ai şi uitat,
Eu îti plâng lipsa neâncetat.
Stau singur şi sufăr, de toţi părăsit
E greu de crezut caci nici n-am murit.
Ai fost ce erai, acum nu mai eşti
Dar vine o zi cănd ai să regreti…
Ai să regreţi şi ai să-ţi doreşti
Ceea ce-mi faci… trecutul să-l ştergi…
