„Te iubesc!” versus „Şi eu.” sau când te iubesc nu-i decat o vorbă goală.
“ Nu-ţi spun că te iubesc să-ţi fac un favor pe care să mi-l întorci ca un ecou… îţi spun pentru că sentimentul e aşa de mare încât dacă nu-ţi spun… mă doare.“
Când „te iubesc” nu-i doar o vorbă goală simți. Simți ceea ce este normal să simți deoarece celălalt îți transmite starea lui chiar și involuntar, prin felul lui de a trăi langa tine. Nu-i ceva extraordinar de complicat să îţi dai seama dacă este așa cum ţi se spune. Nu trebuie sa fii un om cu abilități paranormale… trebuie doar sa știi cum e sa te simți îndrăgostit, să știi cum e să iubești și cu siguranță că ai să îl simți și ai să îl înțelegi pe celălalt. Sunt oameni pentru care nu contează sentimentele celuilalt sau în cazul în care contează nu poate să-i răspundă în aceeaşi măsură. Neiubind… nu ai cum să simţi nevoia de a-i oferi celuilalt ceea ce primeşti din partea lui, propriile trairi si nevoi o sa primeze in detrimentul persoanei care iubește.
Cât de greu poate fi să spui mecanic un „te iubesc”? Dar un „şi eu”? Oamenii sunt egoiști și nu iubesc ușor… nici măcar nu iubesc în mod gratuit… dacă iubesc. Marea majoritate iubesc în schimbul a ceva. Oamenii „iubesc” din nevoia de a avea nu din nevoia de a oferi. Ori dupa cum bine știm asta nu este iubire.
Așadar cât de greu ne poate fi să spunem un „te iubesc”, chiar dacă nu este așa, când este cazul de a primi ceva în schimb? Raspunsul cred că e simplu. Chiar așa, e simplu… deloc greu să afirmăm una ca asta. Să nu ne gândim la interese neapărat materiale deoarece deși acestea primează, sunt oameni care își doresc și altceva în schimbul unui „te iubesc” spus cu mai multă sau mai puțină căldură sau credibilitate. Sunt și oameni care fac rău încercând să facă bine… încercând sa-l facă pe celălalt să se simtă bine prin minciuna clasică: „și eu”… în cele din urmă mergând până la finalul frazei: „și eu te iubesc”.
Defapt obișnuința face toată treaba. Dacă cineva este obișnuit sa mintă exprimând un „te iubesc” cuiva căruia nu este cazul, aceasta fiind doar o simplă favoare întoarsă in schimbul beneficiului primit din partea acestuia, cu siguranță că pe viitor îi va fi mult mai ușor să se exprime așa şi unei alte persoane, aproape într-un mod natural.
Sfatul ar fi acesta:
Când pentru celălalt încăpățânarea, mandria, orgoliul și lipsa de nevoie în a-și cere iertare când greșește față de tine primează peste tot ceea ce înseamnă cu adevărat iubire… să nu-i crezi cuvintele rostite, să nu crezi acel „te iubesc” venit ulterior din gura lui când toate-i merg pe plac și are doar motive de bucurie. Să nu crezi aceste cuvinte venite din gura cuiva care te lasă să te macini… sa te consumi și lui să nu-i pese de tine deoarece acesta este genul de om care te lasă la greu… Când te aștepți mai putin. Iubirea este prezentă mereu dacă există… şi la bine… dar mai ales la greu.
A iubi este o binecuvântare sau o pedeapsă… ai grijă unde te duce nevoia ta de a fi iubit când iubești… poți să dai foarte ușor din iubire în… prostie și prostia se pedepsește… toate greșelile se plătesc într-un mod sau altul.
