Eternul efemer
Ceru-i senin în astă zi, şi tună-n departare,
E linişte şi e plăcut dar se vesteşte ploaie.
Cândva umblai şi tu pe-aici ca mine
şi poate te gândeai la fel,
la cineva ce-i tocmai lângă tine…
şi care se gândea cândva la fel.
S-aude-un cuc în nuc ce comentează altor păsari…
Mai sunt şi greieri… vânt…
Ce-acoperă tăcerea de mormânt.
În cimitir iarba-i mai mare decât crucea,
nucul batrân, plin de viaţa celui ce era cândva…
pe-aici… atuncea…
