Problematica credinţei
Fraţii mei, am pentru voi, o ecuaţie de gradul doi,
Unde necunoscutele suntem chiar noi.
Să nu vă vină gândul la regula de trei simplă
Sau să cedaţii uşor zicând că n-are limită.
Nu e uşor de rezolvat, problema-i greu de descurcat
De nu-ţi doreşti cu-adevărat, ajungi pe viaţă resemnat.
Mi se pare absurd că totul are o valoare,
Însă nimeni nu apreciază cu adevărat ce are.
Nimeni nu apreciază valoarea sănătaţii sale,
Şi nu ne-apreciem aproapele, decât atunci când moare.
Treziţi-vă, urcaţi în turnul de veghere să priviţi de sus,
Omenirea ajunge la faza de apus.
Poate nu mă crezi, însă dacă vrei poţi să vezi
În jurul tău sunt atâtea exemple concrete,
Diferenţiate doar de simple aspecte.
Cei mai mulţi aleg să ducă o viaţă de senzaţie,
Condimentată cu picanterii, perversiuni şi multă agitatie
Cine poate spune că asta nu e bine?
Frate, poate unul care a încercat, a văzut şi nu a ajuns bine.
Direct îţi spun: te-ai vândut pe bani, eşti un nebun.
Ai un suflet bun, ai grijă de el să nu-ţi ajungă scrum
Precum o ţigară fumată cu poftă până la filtru,
Satana te îndeamnă să nu-ţi pierzi timpul, să ţii ritmul.
Te atrage,
te învaţă prin ceilalţi ce să faci, cum să faci…
să te simţi fericit
Nu face pasul greşit, schimbă-te cât încă n-ai murit.
Precum Geneza ne învaţă despre creaţia Lui Dumnezeu
Prezentul ne confirmă că ne îndepartăm de El mereu.
