Iubirea mea de negăsit
Vreau să mă îndrăgostesc,
Să simt iubirea, s-o trăiesc…
Să-nnebunesc!!!
Şi ţelul meu să fii doar tu,
Să-mi bântui gândul, sufletu’ …
Iar văzul şi al meu auz să fie plin de-a ta fiinţă
…şi totuşi niciodată îndeajuns.
Şi vreau să am ce alţii n-au,
Si vreau să fiu cum alţii nu-s
Destul de bun şi de nebun…
Să fiu în stare să-ţi ofer,
De ce nu, luna de pe cer?
Destul de bun să nu te las,
Când greul ţie-ţi va veni.
Să nu mă laşi… să nu mă laşi…
Căci şi la mine s-a ivi.
Când lumea largă îţi oferă
Nemărginite opţiuni,
Să-ţi fiu prioritate-n viaţă,
Şi-n viaţa mea să faci minuni.
Şi poate ora e târzie
Şi trupu-mi este istovit
Dar gându-mi este tot la tine
Iubirea mea de negăsit.
