Maya? Care Maya?
Maya e o leneşă. Petrece toată ziua tolănită în pat. Nu face nimic toată ziua. Abia când ajung acasă se ridică în patru labe nerabdătoare să primească ceva. Iar după ce o cinstesc, se trânteşte pe o parte lingându-şi buzele. Maya e o dulcică. Coboară din pat doar când vine alta pe la noi şi vede că îi ofer atenţie mai multă decât ei, atunci devine chiar agresivă. Maya e o geloasă. Maya e o caţea.
În urma unei experienţe de viaţă, acum câţiva ani am rămas faşcinat de semnificaţia acestui nume. Până azi am fost convins că dacă o să fie cazul să am o moştenitoare (nu doar averile se moştenesc ci şi necazul şi sărăcia 🙂 ), aceasta o să poarte numele Maya. Ce m-a făcut totuşi să reflectez asupra acestei convingeri?
Azi, în spatele meu am auzit o discuţie calmă, căreia nu i-am dat importanţă câtuşi de puţin până în momentul în care am auzit strigătul unei fete: Am zis nu, Maya!
Am întors capul şi ce am văzut m-a surprins pentru că nu mă aşteptam la aşa ceva. Eram convins că vocea autoritară ce tocmai o auzisem, i se adresa unei alte fete. Aşa a şi fost, doar că cealaltă fată era o căţea.
Această întâmplare m-a făcut să meditez puţin. Mi-a trecut prin cap următorul scenariu:
Să zicem că ai un băiat pe care îl cheamă Petre. Vecinul tău din cealaltă scară are un căţel pe care îl cheama Petre şi tu habar nu ai. Într-o zi când te întorci de la serviciu, auzi vecinele de palier cum se vaită. Povestesc şi dramatizează despre tragedia ce a avut loc. Se întreabă oare ce o să fie în sufletul bietului vecin când o să afle că Petre a fost grav accidentat de o maşină.
Auzul acestor vorbe îţi opresc inima. Plămânii refuză orice moleculă de oxigen până în momentul în care ţi se răspunde la întrebarea:
Petre? Care Petre?
Ei, cu Petre sunt şanse minore să ţi se întâmple una ca asta, că nu e în trend. Cine ar pune câinelui un nume ca acesta ar trebui sa fie demodat rău. Dar cu Maya stau altfel lucrurile…
Maya a devenit mai ales în ultima vreme un nume extrem de popular, mai mult universal decât personal şi tendinţa este ca să fie împrumutat la tot mai mulţi copii, câini, servicii, software, localuri etc., deopotrivă.
În concluzie m-am răzgândit. Dacă o să am urmaşi, indiferent de sex o să mă documentez mai bine. O să mă interesez pe lângă semnificaţia numelui şi de notorietatea acestuia. Încercând astfel să reduc la minimum probabilitatea ca vecinul să aibă la un moment dat un câine cu acelaşi nume ca al copilului mei. Asta dacă nu cumva o să am o relaţie a dracu’ de „bună” cu vecinul încât să îşi numească câinele după numele copilului meu din „respect şi bun simţ”. 🙂
foto: Maya Alvarado
