Je ne suis pas Charlie, Je suis Telcian.
A trecut o săptămână de când ne-am despărţit cu durere în suflet (sau nu) de nemaipomeniții așa-ziși jurnaliști, ai revistei satanice satirice Charlie Hebdo. Stéphane Charbonnier (Charb), directorul revistei satanice satirice, şi caricaturiştii Jean Cabut (Cabu), Bernard Verlhac (Tignous) şi Georges Wolinski (Wolinski), oameni de o deosebită valoare care au plecat la Domnul, în urma atentatului din Paris, de miercuri 7 ianuarie 2015; La Domnul sau la necuratul, depinde cum a fost repartizat fiecare, însă după preocupările lor comune aș zice că au mers în același loc. Le urez mult succes la întâlnirea din Viața de Apoi cu Dumnezeu, Isus, Allah, Mohamed precum, de ce nu, și cu frații Cherif și Said Kouachi, cu care au marea șansă de a forma o nouă echipă de fochiști la nou-nouțele cazane cu smoală cu touchscreen, a celei mai hi-tech zone din purgatoriu.
Charlie Hebdo a murit, trăiască Charlie Hebdo!
Vorba aia, ce-i rău nu piere. Charlie Hebdo se reface precum T–1000, androidul asasin, principalul antagonist din Terminatorul 2: Ziua Judecății. Da, ce vă mirați așa, miercuri, 14 ianuarie 2015, la o săptămână după lovitura primită, Charlie Hebdo își scoate iar coarnele și mai înverșunat ca până acum și își agită coda, mai ceva ca Zoro, biciul din dotare. Revine pe piață cu de 3 ori mai multe exemplare din mizerabila dejecție așa-zis jurnalistică, cu care inițial și-a anunțat susținătorii autointitulați „Je suis Charlie”. Așadar, în loc de un milion de exemplare, au să ungă la inimă tabăra „Je suis Charlie” cu trei milioane de reviste, același număr cu care au să oripileze în acelși timp pe cei din tabăra „Je ne suis pas Charlie du tout, je suis je”, tabără din care fac și eu parte. În urma marșului organizat duminică, 11 ianuarie 2015 la Paris, și-au dat seama că au un numar de adepți ai inepției lor mai mare decât s-au așteptat. Oameni care habar nu au cu ce se mănâncă revista Charlie Hebdo și ce propovăduiau profeții ei. Așadar, tot răul spre bine. Charlie Hebdo rămâne în istorie și totodată pe Google ca unul dintre cele mai căutate și mediatizate subiecte al anului 2015. Doi-trei teroriști, vai de pușca lor, fără cunoștințe de SEO, au reușit să optimizeze acest brand, Charlie Hebdo, fără prea multe probleme din partea serviciilor de securitate și siguranță menite să prevină actele de violență.
Se știe că ce-i mediatizat în mediul online cum trebuie ajunge în top, asemeni dragului nostru președinte, Klaus Iohannis, care se pare că nu este cine credeam noi, defapt nu este altcineva decât… exact, v-ați prins, e Charlie! Conform declarației lui de pe Facebook, „Je suis Charlie” și al analizei pe care putem să o facem destul de ușor, ajungem la concluzia că acesta este trendul și reușita succesului. Vin doi-trei teroriști, despre care suntem informați și îndemnați să îî urâm pentru că fac rele, și uite așa ajungem să fim susținătorii unor exemplare organizate legitim sub emblema Charlie Hebdo, oameni care nu au nimic sfânt, plini de batjocură față de toată lumea, chiar față de noi. Ajungem la un moment dat să ne identificăm cu ei și să purtăm etichete „Je suis Charlie” pentru și din solidaritate cu ei, deci îi susținem în josnicia lor. Insulta şi calomnia sunt din nou pedepsite de legea penală la noi în România precum și în alte țări, așadar dacă eu doar aș pomeni despre cei care umbla cu eticheta „Je suis Charlie”, pentru a susține libera exprimare a deplasaților de la Charlie Hebdo, sau cei asemeni lor, risc amenda penală, nu? Și cum rămâne cu dreptul meu la liberă exprimare atunci? Cine susține fanatismul de orice fel este un cretin, dar cine batjocorește orice și pe oricine cu ce este mai presus? Ponta săracu’ era mândru că este român, el și întregul PSD, cu toate că Charlie Hebdo își bătea pula de tricolorul și nația noastră catalogându-ne pe toți românii țigani jegoși. Cu toate acestea, Ponta a fost rău și l-am ars la vot. Klaus Iohannis a ajuns președintele acestei țări de țigani borâți și e mândru și el din cale afară că a reușit să ne prostească și să se ajungă sus precum Charlie Hebdo, nu prin propriile puteri ci bazându-se pe prostimea sensibilă la rău. El ne spune cu seninătate „Je suis Charlie” de parcă a reușit să bifeze vreo reușită din programul lui de guvernare și ține să o împărtășească cu noi.
Acum, trecând peste satiră și pamflet ajungem la lucruri serioase. Păpușarii care trag ițele prezentului și viitorului nostru implicit, continuă să se folosească de subiectul terorism și îl exploatează la maximum. Deja sunt din nou în actualitate discuții cu privire la Legea 82/
Terorismul este pretextul pentru a ascunde adevăratele intenții și anume controlul total și urmărirea intereselor celor care ne conduc, chiar dacă asta sună a conspirație. Oare Charlie Hebdo nu este o unealtă teroristă folosită de „ai noștrii” împotriva teroriștilor, pentru justificarea politicii lor în fața noastră, a celor care ne temem de terorism? Îmi permit să mă îndoiesc de veridicitatea absolută a acestei povești dramatice pe nume Charlie Hebdo, în care și-au pierdut viața și persoane nevinovate cu adevărat, la fel cum mă îndoiesc și de povestea atentatelor din 11 septembrie 2001 de la World Trade Center, unde scopul a fost acelaș.
Mai jos aveți dovada profesionalismului și a materialelor de calitatea apărute în revista Charlie Hebdo, opera unor adevărați jurnaliști:
